Cu ocazia zilei naţionale a Italiei (2 iunie) a fost organizat în oraşul nostru un eveniment caritabil, “The walk of life”, un moment de sensiblizare a opiniei publice în vederea sprijinirii cercetării pentru descoperirea remediilor în tratarea bolilor genetice rare. Ne-am înscris în număr mare, împreună cu colegii de serviciu: am făcut o mică donaţie, primind în schimb un kit pentru competiţie cu articole puse la dispoziţie de către sponsori.
Manifestările erau împărţite pe categorii: profesionişti (10km), amatori (5 km). Noi am participat la cea de a doua categorie. Dar nu despre performanţele mele sportive vreau să vorbesc aici, ci despre cum se mobilizează lumea în Italia pentru susţinerea unei cauze nobile.
În organizarea acestor evenimente se implică de obicei voluntari, care dedică timp şi energii pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutor.
Să vedem cum s-a desfăşurat ziua. Ne-am trezit duminică dimineaţa şi am pornit spre Campusul Universitar, situat la periferia oraşului. Parcările din apropiere erau deja ocupate de maşini, semn că multă lume s-a înscris la această competiţie. Apropiindu-ne, am văzut că profesioniştii se încălzeau deja. Mă lua oboseala doar uitându-mă la ei.
Aveai posibilitatea de a face un pic de mişcare de încălzire:
foarte frumos
asa gest mai zic si eu
de ce nu se face si la noi asa
le ar mai alina suferinta celor bolnavi si parintilor unde din cauza financiara lungesc suferinta si lor si celor bolnavi
romani luati exemplu
Aşa este. Cu un gest simplu se poate schimba viaţa cuiva. Puţin câte puţin, se adună…Important este să îi sensibilizezi pe ceilalţi că există oameni în suferinţă.
Bravo! Felicitări pentru implicare!
Mulţumim! Au contribuit la iniţiativă mii de oameni, unii au făcut donaţii chiar fără a participa la întrecere. Am să mai scriu despre acţiunile de binefacere în care ne implicăm cu diferite ocazii, nu ca să ne lăudăm despre ceea ce facem, ci pentru a arăta că se poate şi că împreună oamenii pot face minuni.
Voluntarii din Italia sunt de neinlocuit! Fac foarte multe pentru comunitate. Nu stiu cum este prin restul Italiei, dar in Nord sunt foarte prezenti. La cutremurul din Emilia, inundatiile din Liguria, la diferite sarbatori, pe ambulante, in muzee, ii gasesti pretutindeni si dau o mana de ajutor cu zambetul pe buze. Intr-adevar, ar trebui sa le urmam si noi exemplul. Ne trebuie, in primul rand, initiativa. Oamenii vor sa ii ajute pe ceilalti, asa cred eu.
Aşa este, ar trebui să învăţăm de la ei. La noi oamenii sunt învăţaţi ca ajutorul să vină de la stat sau de undeva din afară. Ar trebui în primul rând fiecare dintre noi să sacrifice din timpul său liber şi să se dedice celor mai puţin norocoşi.
Este totuşi şi un aspect legat de educaţie: eu nu pot să construiesc casa care s-a năruit pe tine iar tu să stai în birt, trebuie să faci şi tu, la rândul tău, ceva.