Ce poţi face vara în Italia, într-un oraş fără ieşire la mare situat destul de departe de munte, atunci când termometrul indică valori exagerate?
Unii dintre italieni îşi petrec sfârşitul săptămânii la casa de la ţară, în zone cu o climă mai blândă, ori merg în vreo staţiune din apropiere. Asta înseamnă că pleacă spre destinaţia de week-end încă de vineri seara, sau cel puţin de sâmbătă dimineaţa, ca să facă faţă lungilor cozi de pe autostrăzi.
Dacă te simţi integrat în ţara gazdă, adopţi şi tu astfel de obiceiuri sau te mulţumeşti să rămâi în oraş şi să vezi care sunt propunerile pentru petrecerea timpului liber.
Amâni pentru toamnă vizitarea muzeelor şi expoziţiilor, pentru că în această perioadă obiectivele culturale sunt asaltate de turişti şi căldurile copleşitoare te fac să devii mai puţin sensibil la obiectivele artistice.
Pe timpul zilei poţi merge în schimb la piscină. În week end ajungi să plăteşti o sumă interesantă pentru luxul de a te prăji la soare timp de câteva ore: 10 Euro intrarea, 4 şezlongul, 5 umbrela- preţ psihologic 19 Euro. Dacă îţi pui prosopul pe iarbă (de cele mai multe ori umedă) şi mergi la risc de insolaţie, poţi să economiseşti ceva. Am făcut un calcul rapid, o familie compusă din patru persoane, cu ceea ce ar cheltui la piscină ajunge lejer într-un loc turistic mult mai pitoresc.
Dar seara? Am experimentat un mod foarte plăcut de a petrece o seară împreună cu prietenii, şi anume la una dintre numeroasele Sărbători/Petreceri populare organizate în localităţile rurale. Am văzut zeci de denumiri de astfel de evenimente, care mai de care mai originale, începând cu tradiţionala “Serbare câmpenească” sau “Sărbătoare pe iarbă”, continuând cu “Sărbătoarea berii”, a “Jambonului cu pepene galben”, a “Peştelui de apă dulce”, şi până la cele mai extravagante denumiri, cum ar fi “Petrecerea broaştei” (rana în italiană) şi “Petrecerea cepei (cipolla)”.
Cum numele sărbătorii este dat de felul principal de mâncare, nici nu îndrăznesc să îmi imaginez cum ar fi la “Petrecerea broaştei” şi nici în câte feluri poate fi aceasta gătită.
Am avut ocazia să particip de curând la “Sărbătoarea CEPEI”, desfăşurată într-o localitate situată la circa 12 km de Parma. Imediat ce am parcat maşina, am simţit în aer un miros de ceapă foarte pătrunzător, semn că ne apropiam de zona în care se ţinea evenimentul.
Am ajuns devreme, însă era deja aglomerat, multe persoane aşteptau la coadă să le vină rândul ca să comande delicioasele preparate având ca ingredient principal CEAPA. Am aflat ulterior din presă că în acea seară au fost prezente circa 1300 de persoane, un număr foarte mare pentru un eveniment organizat la ţară.
Am ales fiecare altceva, pentru a putea gusta din cât mai multe feluri din meniu. La aperitiv am gustat din:
focaccia cu ceapă, omletă cu ceapă, plăcintă sărată cu ceapă, ceapă gratinată umplută cu amestec de brânzeturi şi cepe pané.
La felul întâi, prietena mea a luat gnocchi în sos de ceapă prăjită cu pastă de roşii.
La desert am luat prăjitură “crostata” cu gem de ceapă roşie (care are consistenţa dulceţii de trandafir), o combinaţie foarte interesantă. Cu un pahar de vin “Malvasia” dulce, am încheiat o seară specială, sub acordurile muzicale ale unei formaţii care interpreta muzica anilor ’60.
am inebunit cind am citit
ce mi as fi dorit sa dfiu acolo
este cam ce face mamaia iarna
ceapa in jar
noi o servim ca o salata
este nemaipomenita
chiar nu am mincat dulceata de ceapa ropsie
cred ca e un deliciu
arle meriti toate karatele
i mi place ca nu ti scapa nimic
ma surprizi mereu cu cite ceva
esti exact ceea ce trebuie
felicitari
asa sa traiasca toata lumea
sa simta