Articol aniversar – 100 – Maranello, acasă la Ferrari

Ieşim de pe autostrada Milano- Bologna în dreptul localităţii Modena şi urmăm indicatoarele către un sătuc numit Maranello. Drumul urcă înspre colinele din zonă şi după nici 15 minute ne întâmpină în centrul unui giratoriu, un cal. Nu este un cal oarecare ci unul nărăvaş, cabrat i-ar spune cunoscătorii, şi unde mai pui că este argintiu de-ţi fură privirea. Da, suntem acasă la Ferrari!

Trecem pe lângă intrarea în fabrică şi ajungem în centrul satului. Iată-ne la Muzeul Ferrari. În parcare, câteva fete frumoase postate strategic în nişte gherete de culoare roşie, încearcă să ne îmbie cu un tur de pistă sau cu o plimbare de 2 ore pe dealurile din împrejurimi, desigur, cu o maşină Ferrari.

Lăsăm pentru mai târziu ofertele ispititoare şi ne îndreptăm spre intrarea în muzeu, unde, pe peretele de la intrare, vedem din nou silueta celebrului căluţ, de data aceasta  de culoare neagră, probabil cel mai fotografiat simbol.

Cumpărăm bilete doar pentru muzeu (se mai pot vizita circuitul şi fabrica însă numărul de locuri este limitat şi rezervarea se face online din timp) şi intrăm în templu. Ferrari în stânga, Ferrari în dreapta, Ferrari sus, Ferrari jos, peste  tot FERRARI. Modele noi, modele vechi, de curse sau de stradă, roşii, verzi, albastre, maşinuţe de colecţie sau fotografii, toate expuse în aşa fel încât să creeze un univers al tehnologiei ridicate la rangul de artă.

Dacă la maşinile mai vechi impresionează volanele sau bordurile, la cele noi cu siguranţă formele exterioare şi motoarele sunt cele care atrag interesul vizitatorilor. Poate că singurul lucru mai nelalocul lui e un soi de acvariu în care tronează la birou statuia din ceară a răposatului Enzo.

Cu siguranţă locul cel mai impresionant este reprezentat de sala centrală, tezaurul Ferrari, o sală în care sunt expuse cupele câştigate de-a lungul timpului, alături de câteva motoare fantastice (adevărate opere de artă) şi desigur, de câteva monoposturi (vreo 10,  cele mai galonate). Muzica de ambient, culoarea maşinilor, filmele cu secvenţele victoriilor, flashurile aparatelor de fotografiat, sunetele de clacson de pe fundal, creează o atmosferă emoţionantă, unică, greu de descris în cuvinte.

Trecând prin diferitele ere ale istoriei Ferrari ajungem şi la ultimele noutăţi care prin formă, culoare şi putere îi lasă cu gura căscată pe vizitatori.

Reîntorşi la parter, îi urmărim pe câţiva novici făcând tururi de pistă pe simulatoare (25 de Euro pentru 7 minute) şi nu ratăm magazinul de suveniruri de la ieşire. Un mare minus pentru un aşa muzeu îl reprezintă, o să râdeţi, toaleta…da, doar două wc-uri pentru sute de vizitatori!!!

La ieşire trecem şi pe la unul dintre garajele care închiriază Ferrari:

Sărbătorim aşadar al 100-lea articol pe blog în spiritul Ferrari. Nu-i rău, nu?