Cel mai fotografiat obiectiv era un salam Mortadella care cântărea nu mai puţin de 2 de tone, înregistrat dealtfel şi în Cartea recordurilor.
Am văzut numeroase specialităţi tradiţionale italiene, certificate la nivel european ca DOP-uri şi IGP-uri: Prosciutto di Parma, Salame di Felino, Parmigiano Reggiano, Grana Padano, Coppa di Parma, Culatello di Zibello.
Nu lipseau nici trufele albe sau negre, delicatese ale căror preţuri concurează uneori cu cele ale diamantelor.
La tot pasul te întâmpinau mascote simpatice care te invitau să vizitezi standurile firmelor pentru care făceau publicitate.
Mi s-a părut cu adevărat genială ideea acestui stand care reproducea în cel mai mic detaliu un cozonac (panettone).
Vedetele incontestabile ale momentului, bucătarii, organizau în jurul orei prânzului adevărate cooking show-uri.
Nu lipseau mărcile de cafea.
În oraş, pe durata târgului au fost organizate evenimente pe tema alimentaţiei, printre care “Expoziţia de fotografie culinară”.
Mă bucur că am fost unul din cei 67.000 de vizitatori ai târgului şi aştept cu mare interes să vizitez expoziţia universală (EXPO2015) care va avea loc la Milano în perioada 1 mai- 31 octombrie 2015 şi care va avea ca temă “Hrănirea planetei, alimentaţie pentru viaţă”.
Se pare ca italienii sunt priceputi nu numai la mancare, dar stiu sa-si prezinte produsele cu arta, umor si multa inteligenta. Reclamele lor sunt haioase si, rareori, de prost gust, ca prin alte locuri.
Trebuie sa fi fost f.interesant la targul la care ai fost. Multumim pentru impresii.
Noi iti multumim pentru interes! Ne-ar placea ca intr-o buna zi si Romania sa aiba o astfel de vitrina in care sa arate lumii intregi excelentele sale.
Da, asta e o parte din Italia pe care o iubesc și eu! Voi ați primit, ca noi, în poștă Corriere della Sera de alaltăieri? Scrie Beppe Severgnini 100 de motive ca să iubești Italia și tare m-au mai înmuiat cuvintele lui!
Nu am primit Corriere prin poştă, dar am citit articolul lui Beppe Severgnini :), un ziarist pe placul nostru. Aş putea spune totuşi că nu m-au dat pe spate cele 100 de motive enumerate de el, unele se repetau, altele erau destul de palide. Eu le-aş fi concentrat în 50 de motive, poate chiar mai puţine.
Dar poate că acea Italie pe care o iubesc eu e diferită de Italia iubită de un italian. Ce crezi?