În viață, ca în piață: Ballarò, Sicilia
În ultimii ani, de când acest virus nenorocit a apărut de nicăieri și ne-a răpit oameni dragi, speranțe și planuri de viitor, am pierdut și bucuria simplă de a sta în mijlocul semenilor noștri, fără griji și fără bariere, fără teama de a ne îmbolnăvi. Chiar înainte de declanșarea pandemiei am vizitat Sicilia, un loc pe care l-am trăit complet, cu toate simțurile, și pe care vreau să mi-l amintesc plin de culoare, de mirosuri și arome, pe un fundal sonor în care se alternează zbuciumul valurilor mării și strigătele vânzătorilor din piețe.
Și pentru că orice oraș sicilian are una sau mai multe piețe în care simți pulsul locului respectiv, mă voi opri de această dată în Ballarò, o piață veche din Palermo, unde zile, săptămâni, luni, ani și secole par să se scurgă fără a aduce mari schimbări, într-o mișcare continuă de oameni, cărucioare cu mărfuri, grămezi cu fructe și legume, mâini avide și ochi flămânzi, conform zicalei “în piață ca în viață”, sau invers. Localnici grăbiți, turiști curioși, mulți gură-cască, într-un du-te-vino continuu, participă involuntar la un spectacol în care marii protagoniști sunt ei, vânzătorii de la tarabe, care se întrec în a-și lăuda marfa:
Pe tarabele din Ballarò găsești fructe proaspete și uscate, legume, pește, carne de pasăre, de porc și de vită, gustări rapide tradiționale, sucuri naturale, toate la prețuri foarte convenabile. Ca turist, ai doar un regret, și anume acela că nu poți cumpăra tot ceea ce ți-ai dori, cum ar fi, de exemplu, o bucată mare de pește-spadă pe care să îl frigi pe tablă și să îl împarți cu prietenii de acasă sau fructe și legume proaspete. Și cum îndemnurile vânzătorilor sunt irezistibile, nu ai cum să rămâi indiferent în fața tuturor tentațiilor culinare.
În 2015 îmi intitulam blogul “Din viață-n ca-n piață.”, fiindcă mi se părea că nu există comparație mai bună a vieții decât aceasta, cu o vastă piață în care găsești practic, orice. Uite cum tu ai sintetizat gândul meu de atunci în acest articol. Poate ajung să vizitez și eu această piață, atât de frumos prezentată de tine.
🙂 O coincidență plăcută, se zice că “mințile luminate gândesc la fel” 🙂
Am răscolit arhiva cu amintiri și am găsit o mulțime de fotografii de prin diverse piețe din lume, de pe vremea când se socializa mai mult. Ne-a cuprins un dor puternic de viața de dinainte de pandemie, cu toate frumusețile ei simple.