Andaluzia, tărâm al pasiunii
Andaluzia este din punct de vedere geografic și administrativ o comunitate autonomă din Sudul Spaniei, compusă din opt provincii: Almeria, Cadice, Cordoba, Granada, Huelva, Jaen, Malaga, Sevilia. Dar Andalusia este mult mai mult decât atât, este un tărâm plin de pasiune, în care se percepe un profund respect pentru tradiții, fie că e vorba de muzică, dans, costume populare și gastronomie.
Vă vom conduce într-un periplu prin câteva dintre cele mai frumoase locuri din această regiune, începând cu Malaga. Dacă vă nimeriți în oraș în săptămâna dedicată principalei sărbători locale, Feria de Malaga, aveți ocazia să participați la una dintre mai impresionante manifestări populare, pe străzile orașului, în care turiști și localnici petrec împreună, zi și noapte, cu muzică și dansuri tradiționale, mâncare și vin (celebrele tapas, mici gustări, și vinul dulce local, Cartojal).
Este impresionant să vezi grupuri de persoane îmbrăcate în costume tradiționale care se adună pe străduțele din micile cartiere ca să petreacă împreună. Peste tot găsești tarabe cu ornamente colorate de pus în păr, evantaie, șaluri care transformă orice turistă într-o “sevillana”.
Orice mică piațetă devine un ring de dans improvizat și brusc te simți cuprins de voie bună, în ritmuri muzicale frenetice. La orele 19 se încheie programul de zi iar centrul distracției se mută în zona centrului expozițional, din periferia orașului, unde în numeroasele corturi și căsuțe se servesc diverse specialități locale și se ascultă concerte live.
Malaga are însă și multe alte atracții permanente, care merită să fie descoperite.
Muzeul Picasso: este un adevărat omagiu adus marelui artist care s-a născut în acest oraș. Cu toate că în Barcelona și Paris existau deja două muzee Picasso, familia artistului, care a donat și majoritatea exponatelor, s-a implicat direct pentru ca în Palacio de Buenavista să fie creat un centru cultural de referință în care, pe lângă expoziția permanentă, sunt organizate interesante expoziții temporare. Noi am văzut o interesantă expoziție de fotografie a lui Joel Meyerowitz “Europa 1966-1967″ și o expoziție a pictoriței cubiste Maria Blanchard.
Alcazaba: este o fortăreață din perioada musulmană situată în apropierea Teatrului Roman și a Castelului Castillo de Gibralfaro. Grădinile cu fântâni și jocuri de apă, aleile labirintice, arcurile cu dantelării în stil maur fac din Alcazaba o Alhambra în miniatură.
Castillo de Gibralfaro: poate fi vizitat împreună cu Alcazaba și oferă o superbă vedere panoramică asupra întregului oraș.
Mercado de Atarazanas: este piața centrală de produse alimentare, de unde se pot achiziționa fructe, legume, carne, pește, mezeluri și produse de brutărie. Intrarea în piață, cu vitralii mari colorate, face din acest loc un punct de referință pentru turiștii interesați să surprindă aspecte din viața de zi cu zi a localnicilor.
Catedral de la Encarnación di Malaga: a fost construită în secolul al XVI-lea, pe locul unei moschei și îmbină mai multe stiluri arhitectonice, cu precădere stilurile renascentist și baroc. Din cauza lipsei unui turn a fost poreclită “Manquita” (mutilata). Impresionantă este, la interior, zona rezervată corului, un model de sculptură barocă spaniolă, din lemn prețios, în care se remarcă 40 de elemente sculpturale.
E greu de descris în cuvinte atmosfera din zilele de sărbătoare, cu oameni veseli și frumoși care ne-au lăsat în amintire și pe peliculă atâtea cadre de neuitat.
Din programul vostru în Andalusia nu poate lipsi un Spectacol de Flamenco, dans tradițional spaniol originar din această zonă, intrat în patrimoniul UNESCO.
Marbella
Este principala zonă de atracție pentru turismul din Costa del Sol, o stațiune considerată centrul distracției de pe timpul verii, cu magazine elegante și restaurante de lux. Pe strada principală care duce spre faleză, poate fi vizionată o galerie de sculpturi de Salvador Dalì.
Cordoba
Acest mic centru medieval este cunoscut în întreaga lume pentru una dintre atracțiile sale principale:
La Mezquita di Cordoba, cea mai mare și impunătoare moschee din Europa de Vest, care reflectă în arhitectura sa istoria locului, având elemente caracteristice diverselor stăpâniri avute de-a lungul timpului. Construită inițial, începând cu sec.al VI-lea d.C., drept moschee, din 1236, după Reconquista spaniolă a fost transformată în loc de cult catolic.
În perimetrul moscheei se ridică și actuala catedrală din Cordoba, a cărei construcție datează din 1532. Coexistența, în același spațiu, a două lăcașuri de cult complet diferite, fac ca acest loc să fie unic din punct de vedere arhitectonic, artistic și religios
Podul Roman este considerat simbolul orașului și a fost construit de către romani în secolul I î.C.. Cu o lungime de 247 m, se remarcă prin cele 16 arcuri peste râul Guadalquivir. În imediata sa apropiere poate fi admirată poarta principală de intrare în zona istorică a orașului, Puerta del Puente.
Plimbarea prin centrului orașului se poate transforma într-o experiență unică pe străduțele cu case mici, văruite în alb, împodobite cu ghivece de flori colorate.
Ronda este un orășel impresionant, cu un peisaj care îți taie respirația. Scriitori precum Ernest Hemingway, Rainer Maria Rilke, James Joyce și Jorge Luis Borges au rămas fascinați de frumusețea acestuia și i-au dedicat pagini memorabile. O plimbare pe pod reușește să vă trezească emoții puternice. Vizita poate fi completată cu Plaza de Toros di Ronda, care amintește de tradiția luptelor cu tauri din arenele andaluze.
Setenil de las Bodegas este o mică localitate situată la o înălțime de 640 de metri de la nivelul mării. Caracteristică este arhitectura caselor, construite în stâncă.
Granada, dintre toate orașele andaluze, este cel care a reușit să păstreze cel mai bine moștenirea culturii maure, care se exprimă în forma sa cea mai desăvârșită în cadrul complexului Alhambra, construit începând cu anul 1238 și finalizat de sultanul Nasrid Muhammad al V-lea în secolul următor.
Cu dantelării și arabescuri romantice, cu grădini bogate în vegetație și fântâni arteziene sclipitoare, Alhambra este o încântare pentru toate simțurile și te proiectează într-o altă dimensiune.
Numărul mare de vizitatori fac din Alhambra unul dintre cele mai căutate obiective turistice, de aceea este nevoie ca rezervările să fie făcute cu cel puțin două săptămâni mai devreme, mai ales în perioadele cu cel mai are flux de vizitatori.
Sevilia este regina incontestabilă a Andalusiei, capitala culturală a regiunii, având numeroase obiective turistice.
Plaza de España nu are o vechime de secole, spre deosebire de alte atracții celebre precum Catedrala din Sevilla, Alcázar și Torre del Oro, fiind construită între anii 1914 și 1928 cu ocazia expoziției ibero-americane de la Sevilia, din 1929. După expoziție, Plaza de España trebuia să devină parte a Universității din Sevilla însă autoritățile au decis să instaureze în impozanta clădire sediul Căpităniei generale din Sevilia și al muzeului millitar. În 2010, Plaza de España a fost restaurată și zona pietonală a fost extinsă, reprezentând o lecție de istorie și de geografie în aer liber: pe băncile dispunse în semicerc sunt reprezentate imagini din cele 48 de provincii ale Spaniei iar pe fiecare dintre arcadele din jurul pieței sunt reprezentate medalioane cu busturi ale unor personalități spaniole de seamă.
Catedrala din Sevilia este cea mai mare biserică din Spania și a treia ca mărime din lume: având 126 de metri lungime, 83 de metri lățime și 37 de metri înălțime, acoperă o suprafață impresionantă de 11.000 de metri pătrați. În 1987, Catedrala Santa Maria de la Sede din Sevilla a fost declarată Patrimoniu Mondial de către UNESCO. Construită în stil gotic și renascentist, această biserică păstrează importante elemente de origine arabo-musulmană. În interiorul Catedralei din Sevilia se află și mormântul lui Cristofor Columb, inclus într-un monument funebru impresionant ca dimensiuni și originalitate.
Real Alcázar din Sevilia, palatul sultanilor, este unul dintre cele mai vechi palate din lume. Construit în secolul al VIII-lea pe ruinele unei fortărețe romane, palatul a fost extins sub Mohammed ben Abad în secolul al XI-lea. În secolul al XIV-lea, Regele Petru I cel Crud a chemat cei mai buni meșteșugari arabi și le-a cerut ca în lucrările lor să păstreze tradițiile decorative ale epocii islamice, introducând totodată detalii cerute de comandanții creștini.
