Bărbaţilor le plac femeile plinuţe

Cred că refrenul: “bărbaţilor le plac femeile plinuţe” alături de alte vorbe din popor, cum ar fi: “omul gras e şi frumos” sau “omul gras e om bun”, reprezintă o încercare de consolare a celor care nu se încadrează în canoanele frumuseţii contemporane.

Când în oraşul nostru au fost instalate două statui monumentale din bronz-“Femeie culcată” şi “Răpirea Europei”- reprezentând corpuri feminine supraponderale, mi-am spus: “în sfârşit, iată că s-a gândit cineva să elogieze şi femeile mai grăsuţe”.

Cele două apariţii au stârnit curiozitatea trecătorilor şi polemici interminabile despre oportunitatea de a aduce în oraşul lui Verdi o expoziţie atât de ciudată.

Da, era vorba chiar de o expoziţie cu 47 de statui din calcar ale lui Ferdinando Botero, pictor şi sculptor columbian, considerat cel mai important artist sudamerican în viaţă.

Cunoşteam deja picturile lui Botero, în care sunt reprezentate figuri supradimensionate, personaje surprinse în scene din viaţa cotidiană, învăluite în culori calde, cu simpatie şi umor.

Expoziţia din Parma, la a cărei inaugurare a fost prezent însuşi autorul, a adus în atenţia publicului o viziune originală asupra lumii, în care oameni şi lucruri par văzuţi prin ochii unui copil, părând aşadar mult mai mari decât în realitate.

Personajele lui Botero, în ciuda dimensiunilor hiperbolizate, sunt pline de graţie. Priviţi cu atenţie balerina de mai sus, observaţi elanul întregului trup şi delicateţea mâinilor sale. Remarcaţi şi senzualitatea gestului cu care femeia reprezentată în sculptura de mai jos îşi trece mâinile prin păr. A propos de păr, personajele feminine ilustrate de sculptorul columbian au coafuri diferite, unele remarcându-se chiar prin accesorii ca funde şi pălărioare.

Trebuie subliniat faptul că în toate sculpturile lui Botero privirea personajelor este pierdută, ştearsă, de parcă ar evita atenţia publicului. Această alegere provine din dorinţa autorului ca privirea spectatorului să cadă pe volumul corpului, pe formele rotunjite, şi să nu fie distrase de privire.

În sculptura de mai jos sunt reprezentaţi “Adam şi Eva”, cu o Evă debordând de fecunditate şi un Adam stânjenit de situaţie şi nu numai.

Şi, ca să nu existe nicio urmă de dubiu, Botero s-a gândit să declare negru pe alb: “Nu, eu nu-i pictez pe graşi!” De parcă nu ar fi fost un aspect evident.

Expoziţia mi-a plăcut foarte mult, m-a cucerit prin simpatie, puritate şi ingenuitate.

La un moment dat Botero declara: “în detaliile mărunte încerc să nu deranjez volumele mari”. În sculpturile de mai jos se poate remarca grija pentru detaliu în contextul formei monumentale.

Leave a Reply Cancel reply