 |
| Parma, Piața Garibaldi acoperită de zăpadă |
 |
| Dimineață fulguia liniștit, părea o zi obișnuită de iarnă |
 |
| În realitate situația era mult mai serioasă: străzi pline de zăpadă, autobuze blocate, școli închise, localități rămase fără curent, trenuri oprite prin gări. Doar câte un temerar se aventura prin nămeți |
 |
| Pe la prânz, un flăcău se străduia- fără succes- să deszăpezească trotuarele, cu o mașină de ultimă generație |
 |
| Seara, străduța mea era încă plină de zăpadă |
🙂 e foarte plăcut, într-adevăr, să te bucuri de zăpadă, mai greu e să îți croiești drum prin nămeți ca să ajungi la muncă, să îți trimiți copilul la școală unde el să găsească lacătul pus, să pice curentul în timp ce tu scrii un raport important, șamd. La cât au fost de nepregătiți, se vede că italienilor nu le-a zis nimeni până acum că "iarna nu-i ca vara" 😉
Dupa doua reprize de grindina si o saptamana cu ploi reumatice va spun doar ca mi-as fi dorit ca toate precipitatiile astea sa fie zapada. Cred in lucrurile durabile:)